Din categoria CFR mereu surprinzator

Am pornit-o ieri spre casa. Cum aveam o postata de vreo 500 de km de mers, am apelat la vechiul prieten al drumetiilor de altadata, trenul accelerat. Mi-am luat insa un bilet la clasa I si am aflat, cum veti vedea in cele ce urmeaza, ca fudulia se plateste..
Am patruns in vagonul de clasa I, m-am minunat de stratul gros de seminte de sub banchete, de geamurile prin care de-abia zareai lumina zilei, am verificat inca o data daca am nimerit bine, la clasa I. Pare-se ca da, de-abia acum am observat ca banchetele erau de calitate, catifea rosie, cum de nu-mi dadusem seama..
Trenul a pornit-o catinel spre sud.., spre sud..,incantandu-mi auzul cu acelasi refren TGDMTGDM, trezindu-mi amintiri cu miros de vara incinsa si plecari in excursie.
Mi-am scos o carte, mi-am vazut de treaba, privirea mi-a lunecat pe podea..mi s-a parut, imi zic..citesc din nou..mai sa fie! un locatar clandestin..un soricel simpatic isi facu aparitia de sub bancheta, sincron am tresarit si eu si el, nu stiu care din noi mai speriati de intalnire..Perplexa, imi anunt colegii de compartiment de intamplare, ma minunez putin de lipsa de reactie. Ies pe hol, mai zaresc inca doi soricei, intre timp perplexitatea se amesteca cu un soi de revolta..ce mama naibii, unde ma aflu?
Ma plang controlorului, imi spune ridicand din umeri ca o sa se schimbe curand garnitura si pleaca mai departe, sugerandu-mi sa ma mut la clasa a doua pentru ce sa face noapte si nu este lumina la clasa I..nu ma mai mira nimic. Imi iau sacul in spinare, ma mut in urmatorul compartiment si patrund dintr-o data in alt univers: geamuri spalate, nu tu soricei, nu coji de seminte, parca toata experienta de mai devreme ar fi fost un vis rau..raman pe ganduri..

O zi mohorata

M-am hotarat sa fac ceva ce multi prieteni ar considera impotriva naturii mele: sa-mi fac un blog. Au aparut indoielile, framantarile..cine-mi va citi gandurile cu chip de pixeli?; am ceva de spus, am dreptul sa-mi strig gandurile in gura mare? Nu am raspuns deocamdata la toate astea. De felul meu, sunt o fiinta retrasa si ma impac destul de bine cu momentele mele de singuratate. Nu am exercitiul discursului public si nu mi-am definit o etica a blogului. Dar m-am gandit sa indraznesc, sa las creionul tocit si hartia, sa abandonez nostalgiile altor vremuri si sa fiu din cand in cand omul timpurilor mele. Si cred ca in timp voi gasi tonul potrivit, poate mai impersonal decat cel de acum.
Si iaca, cu soarele in bat si inima la spinare am pornit sa fac ocolul lumii (virtuale)..Merg, Stau,Stau, Merg, A merge continuu e un alt mod de a sta pe loc.

Autismul sau a trai in lumi paralele

De un an, autismul s-a transformat pentru mine dintr-o etichetă într-o realitate complexă si ambivalenta. Lucrez cu copii cu tulburări din spectrul autist si alaturi de ei am descoperit o lume de dincolo de cuvinte. Daca m-ai intreba ce este autismul ti-as spune ca este o lume a simturilor in care cuvintele suna ca o unghie ce zgarie o tabla. O lume in care culorile si sunetele si atingerea se contopesc in senzatii complexe si suficiente. Oamenii mari si mai ales copiii sunt de temut pentru ca sunt atat de imprevizibili..in schimb, obiectele pe care le stapanesc acesti oameni sunt de preferat. E de ajuns sa le afli secretul si devii stapan pe situatie.. roata se invarte mereu in acelasi sens, si jocul functioneaza dupa doua trei reguli. Intr-o zi, in timp ce ne jucam pe covor, am intrebat o fetita cu ochi negri si par carliontat cine vine..venea o colega cu o cana in mana..raspunsul a fost: vine cana! Desi multi
cred ca tu esti insensibil la ceilalti, eu stiu ca prezenta oamenilor te tulbura si te face nesigur. Stiu ca si atunci cand pari sa nu fii constient de prezenta unei persoane si cand eviti privirea celuilalt, tu simti acut prezenta lui. Eu stiu ca tu ai nevoie de iubire si ca esti capabil sa iubesti ca toti ceilalti copii..stiu ca poti fi tandru si ca atunci cand am o zgârietură tu sufli ca sa-mi faci bine, ca-ti place sa fii mangaiat si tinut in brate, ca-ti place sa te joci, sa te dai in leagan, sa dansezi, sa asculti muzica, ca-ti place inghetata si bomboanele si ciocolata si tortul si acadelele si jeleurile si serbetul si cate si mai cate.
Stiu ca nu uiti nimic si daca acum un an te-am mangaiat pe par si ti-am cantat un cantec de leagan iar azi iti cant din nou acel cantec, tu-mi ceri sa te mangai ca atunci..datorita tie am avut de atatea ori deja vu-uri si am zambit de fiecare data pentru ca atunci in acele clipe te-am inteles mai bine, o usa s-a crapat si mi-am imaginat cum e sa traiesti un permanent deja vu..
Iti multumesc tie pentru ca m-ai invatat un alt mod de a fi, ca m-ai initiat un pic in lumea ta.